Rege sau sluga?

Rolul de angajat il pot trai in doua feluri:
preponderent cu demnitate, noblete, ca un rege / ca o regina,
sau preponderent fara prea multa demnitate, ca o sluga.

Ce este atitudinea de "sluga"?

"Sluga" este cel ce a fost invatat de mic sa fie cuminte si ascultator, iar ca adult nu a luat o hotarare diferita pentru viata lui.

Angajatul "sluga" este cel care spune: "sa mi se spuna ce am de facut si asa voi face".
El nu intelege ce face si nici nu incearca sa o faca. Pentru el are aceasi valoare daca vinde o paine curata sau una otravita, el si-a facut doar datoria, nu are responsabilitatea a ceea ce face. Responsabilitatea o deleaga integral celor carora le-a dat toata autoritatea sa gandeasca si sa hotarasca.

Daca vrem copiii nostri sa fie "sluga" buna pentru sistemul din care vor face parte atunci este bine sa-i formam ascultatori, cuminti si educati: "spune multumesc", "spune buna ziua", "pup-o pe tanti", "e rusine sa ...".
Daca ma voi impune in fata copilului spunandu-i ce sa faca si ce nu, ce este bine si ce este rau, ce reguli trebuie sa urmeze, atunci il formez la supunere, la a fi "sluga".
Iar maine, cand eu nu voi mai fi, isi va folosi aceasta abilitate de a fi "sluga" pentru a se supune oricarui nefericit cu autoritate din viata lui.

Care este alternativa?

Sa invatam sa fim atenti si respectuosi fata de sentimentele noastre:
sa multumim nu pentru ca asa se face ci s-o facem deoarece aceasta exprima recunostinta noastra sincera, sa multumim din suflet,
daca spun "buna ziua", atunci cu adevarat sa ii doresc o zi buna persoanei pe care o salut si sa-i transmit aceasta urare cu drag, nu din obligatie sociala ci din inima,
fiecare gest al nostru sa fie expresia noastra si nu a altcuiva sau a bunei educatii, a normelor de conduita.

In acest fel, normele nu vor mai fi ceva exterior ci vor deveni provocari de intelegere si autocunoastere.

Nu vreau sa spun ca regulile nu ar trebui respectate, nu promovez anarhia sau rebeliunea.
Dimpotriva, cred ca regulile sunt necesare si ca este bine sa le respectam in mod profund.
Cred ca un nivel superior de respect fata de reguli este intelegerea sensului acestora.
Ma voi intreba nu atat care este regula ci care este utilitatea acetei reguli; care este beneficiul pentru care a fost creata aceasta regula.

Daca atunci cand am fost mici ni s-a spus doar ce ar trebui sa facem sau sa nu facem si nu am fost indrumati sa descoperim prin propriile experiente ce imi face bine si ce nu, care sunt principiile de functionare ale vietii, ce ma face fericit si implinit si ce nu, timpul nu este pierdut. O putem face acum, ca adulti.
Putem sa ne luam viata in maini si sa ne definim cine suntem.
Cine vrem noi sa fim, nu cine vor altii sa fim!
Putem sa credem ca suntem capabili sa gandim cu capul nostru si sa incepem procesul de a o face.

Un prim pas in acest proces este sa imi definesc principiile si valorile dupa care imi conduc viata. Acestea sunt jaloanele interioare in functie de care pot incepe sa gandesc.
Pana cand nu voi face acest pas, vor fi altii care ne vor spune ce este bine sa mancam, sa iubim, sa votam, cum sa ne imbracam, de ce sa ne fie rusine, de cine sa radem, ...
Pana atunci vom fi "sluga", fara sa ne dam seama, celor ce, folosind tehnici dichisite de marketing, se cred indreptatiti sa gandeasca in locul nostru.

"Regele" este stapanul vietii sale.

Angajatul "rege" intelege principiile de functionare ale organizatiei, obiectivele si valorile sale si spune: "voi face astfel ..."
El actioneaza din intelegere, isi asuma "riscul" responsabilitatii actiunilor sale.
Actiunea "regelui" este demna (isi respecta propriile principii si valori), ecologica (respecta mediul si oamenii cu care interactioneaza) si astfel este inteleapta.

Cu totii avem in noi samanta de "rege" / "regina".
Fiecare dintre noi putem crea conditiile potrivite pentru ca aceasta samanta sa germineze si sa se dezvolte.
Poate aceasta samanta a asteptat 10 ani sau 50 de ani acest moment potrivit.

Nu conteaza cat a asteptat, nu conteaza daca in copilarie nu am fost ajutati sa intelegem regulile ci am fost doar obligati sa le respectam, nu conteaza daca nu am fost ajutati sa intelegem sentimentele noastre sa le respectam si sa le exprimam, nu conteaza daca nu am fost indrumati sa descoperim ce anume are valoare pentru noi si sa exploram care este menirea si rostul vietii noastre.

O putem face acum!
Ne putem lua viata in maini si sa ne creem conditiile pe care am fi vrut sa ni le fi creat parintii nostri pentru ca samanta de "rege/regina" sa se dezvolte in noi.
Ca adult putem sa devenim propriul nostru parinte, si cu dragoste si intelegere sa ne intrebam:
- ce simt?
- in ce fel as putea exprima ce simt?
- ce imi face bine si ce nu imi face bine?
- care sunt lucrurile de valoare in viata?
- care dintre acestea sunt mai importante si care urmeaza dupa acestea, in ce ordine?
- care sunt principiile dupa care imi ordonez viata?
- care este rostul meu?

Daca astept cu drag si cu deschidere voi primi rand pe rand raspunsurile la toate intrebarile pe care le voi exprima si voi incepe sa-mi traiesc viata ca un rege, ca o regina:
voi respecta regulile pentru ca le inteleg nu pentru ca ar fi deasupra mea,
voi fi constient de sentimentele mele si le voi exprima,
voi avea gandurile mele si nu ale altcuiva,
imi voi trai visul meu si nu al altcuiva.

Care este pozitia ta in firma in care lucrezi?

Cat de mult alegi sa fii "rege", cat de mult "sluga"?
Alegerea nu depinde de pozitia in organigrama firmei ci de masura in care te lasi condus de principii sau de reguli.

Sunt definite principiile si valorile in firma in care lucrezi?

Daca da, sunt acestea compatibile cu principiile si valorile proprii?
Daca da, inseamna ca esti la locul potrivit.
Daca nu, poate ar trebui schimbat ceva: sau locul de munca sau ar trebui clarificata aceasta incompatibilitate. Poate nu este nimic grav si se pot face mici ajustari.
Fa ceva! Schimba, clarifica, ajusteaza pana vei ajunge sa spui: " acesta este locul potrivit pentru mine, pot sa dau 100% din mine, imi daruiesc cu drag talentele mele si cunostintele mele, munca mea are rost!"

Daca nu sunt definite principiile la locul tau de munca, incepe cu tine.
Definesteti-le!
Traieste in conformitate cu ele si vei vedea cum incepe sa se schimbe lumea in jurul tau: fie vei gasi un loc de munca potrivit, fie vei gasi deschidere la locul actual de munca.
Vei putea deveni agent de transformare al mediului in care lucrezi: vei insoti cu intelepciune si rabdare colegii si conducerea firmei in procesul de definire a principiilor si a valorilor, de integrare a acestora.
Vei fi martorul unui miracol: dintr-o firma de "slugi" va rasari o firma de "regi" si "regine": persoane cu demnitate si responsabilitate, atenti la persoanele cu care interactioneaza.

E posibil si pentru tine sa devii acest agent de schimbare al locului tau de munca!
Merita sa fii "rege" in acest aspect al vietii tale.
Apoi regalitatea se va extinde la intreaga ta viata si a celor dragi tie.

Scrie-ne te rog experienta ta.

Ne intereseaza cum ai perceput acest articol.
In ce masura crezi ca iti poate fi util, ce anume crezi ca nu ti se potriveste, ce provocari ai gasit, ce propuneri ti-ai facut?
Iti multumesc ca interactionezi cu noi.

Dezvoltarea continuă şi succesul în carieră

       Fiecare dintre noi îşi începe viaţa învăţând: primii paşi, vorbirea, regulile  familiei, apoi cele de integrare în societate, pentru ca, încetul cu încetul, bagajul de cunoştinţe să se mărească treptat odată cu integrarea în diversele forme de învăţământ. Acesta este mersul firesc şi obişnuit al lucrurilor: în prima parte a vieţii învăţăm, apoi la maturitate aplicăm ce ştim deja prea bine. Oare aşa este?
       Cei mai de succes oameni, cei care chiar au reuşit să se ridice la un nivel considerabil mai înalt decât majoritatea, vor contrazice acest "adevăr". Nu există om  în viaţa care poate spune că le ştie pe toate, că nu mai are nimic de învăţat, nimic de citit, nimic de experimentat. Albert Einstein spunea că omul moare în clipa în care crede că nu mai are nimic de învăţat. "Încă nu m-am înfruptat destul din Pomul Cunoaşterii, deşi în meseria mea sunt obligat să mă hrănesc din el în mod regulat." Dacă el credea asta, cine suntem noi să-l contrazicem?
       Mulţi abia aşteptă să termine şcoala pentru a nu  mai avea "obligaţia de a învăţa". Din păcate viaţa te forţează să evoluezi. Nu există stagnare; dacă vrei să mergi înainte, trebuie să înveţi continuu, să te dezvolţi, atât personal cât şi profesional. Lorand Soares Szasz subliniază  poate cel mai frumos exemplu biblic. Dumnezeu le spune Evei şi lui Adam "creşteţi şi înmulţiţi-vă". Cuvântul "creşteţi" este de o putere covârşitoare. Nu se referă la o creştere fizică, ci la însăşi creşterea personală, la creşterea în valoare prin acumularea de cunoştinţe, la învăţare. Iată că însăşi piatra de temelie a societăţii umane îndeamnă la această creştere continuă şi dezvoltare individuală.
       Acum că suntem hotărâţi să ne dezvoltăm, ne întrebăm care sunt modalităţile prin care putem face asta. Cea mai importantă metodă de dezvoltare personală a fost, este şi va rămâne cititul. Este cel mai la îndemână mijloc prin care un flux important de cunoştinţe îţi devine accesibil. Metoda următoare este reprezentată de participarea la training-uri, unde persoane abilitate te vor îndruma pe calea de urmat. Modelarea este de asemenea o opţiune, putând prelua modelul care ţi se potriveşte de la persoanele pe care le admiri. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, este experimentarea. Lorand spunea că experimentarea reprezintă poate cea mai scumpă metodă de învăţare, dar şi cea mai eficientă, cea mai puternică, deoarece te implică dureros de direct. Opţiunea mai puţin "dureroasă" ar fi să înveţi din greşelile altora, pentru că, în decursul unei vieţi umane, nu ai cum să faci toate greşelile posibile, aşa că mai "furăm" şi din experienţa celorlalţi.
       Principiul rezumat de către Lorand este următorul: Învaţă - Aplică - Câştigă. Pentru a te dezvolta este necesar să înveţi, dar asta nu este suficient. Trebuie să şi aplici ce ai învăţat, altfel efortul tău va fi zadarnic. Şi partea pe care cu toţii o aşteptăm, "Câştigă".  Este partea pe care o vei aprecia, o vei preţui, mai ales pentru că este încununarea strădaniilor tale. Este momentul acela de glorie, când vei înţelege că drumul ales a fost cel corect.
       Tot mai multe companii din sfera economică actuală au început să aplice acest principiu. Astfel atât compania, cât şi angajaţii au numai de câştigat, frustrarea fiind înlăturată. Angajatorul care încurajează devoltarea oamenilor din companie va avea oameni bine pregătiţi, fericiţi şi împliniţi, calităţi ce îşi vor pune amprenta asupra activităţii lor. Va deveni "grădinarul" care plantează (angajează) o "mădiţă", o îngrijeşte, o curăţă de obiceiurile negative, o udă, îi furnizează nutrienţii vitali dezvoltării, pentru ca, în final, ambele părţi să se bucure de roadele minunate care vor apărea. Compania care investeşte in oamenii săi, care îi ajută să "crească", va creşte împreună cu ei, armonios şi constant.

Ce te incanta sa fii in viata: generos sau sacrificat?

Generozitatea nu este o alegere, 

ea este o consecinta a unor alegeri anterioare, este un rezultat al unor actiuni anterioare pe care le-am facut. Generozitatea este un efect.

Asta inseamna ca eu nu pot face alegerea de a fi generos.

Pot doar, eventual, face alegerea de a ma sacrifica.

Cand sunt generos o fac cu drag si fara greutate, o fac pentru ca asa imi vine, asa mi-e felul.

Generozitatea este revarsarea plina de dragoste a belsugului pe care-l am inauntru si care da pe dinafara. Generozitatea exprima abundenta ce se revarsa, ea nu ma saraceste ci imi da bucurie. Ma incanta sa vad ca si altii se pot bucura de abundenta de care ma bucur eu.

Sacrificiul in schimb ma priveaza de lucruri fundamentale, nu-mi da bucurie nici mie si nici celui pentru care, sau datorita caruia ma sacrific.

Cele doua, generozitatea si sacrificiul, desi din punct de vedere al respectului fata de propria persoana sunt foarte diferite, daca nu suntem atenti ar putea fi confundate pentru ca au unele elemente comune.

Care sunt asemanarile?
Cu amandoua oferim ceva, dam ceva si amandoua presupun un efort, deci ne obosesc.

Un exemplu la locul de munca ar putea fi consilierea clientilor.

Eu pot sa consiliez clientii din spirit de sacrificiu; o fac pentru ca trebuie.
Posibilele motivatii pentru aceasta actiune ar putea fi: frica de a nu fi penalizat daca nu imi fac treaba, dorinta de a fi apreciat pentru treaba bine facuta, simtul corectitudinii si al datoriei.
Cand consiliez din sacrificiu, motivatia este in afara mea si este impotriva mea.
Efortul pe care-l fac, ma secatuieste de energie, iar clientii devin adversarii mei, trebuie sa ma apar de ei pentru ca nu-mi dau pace: "ma agaseaza cu intrebari inutile si uneori absurde; uneori nici macar nu stiu ce vor, sau vor lucruri contradictorii; ma obosesc cu mofturile lor, cu aroganta lor, cu pretentiile lor .."
Care este, in acest caz, calitatea muncii mele ca si consilier clienti?
Raspunsul cred ca este evident: o calitate foarte slaba.
Neintelegand cu adevarat clientul, nu am cum sa-l sevesc bine.
Pot sa invat toate tehnicile de vanzare, daca imi fac treaba din datorie, daca clientul nu mi-e drag, acesta ma va obosi intr-atat incat voi fi justificat sa ma apar de el, sa ma inchid fata de el deci sa nu-l inteleg.
De asemenea cred ca este evident si ce sanse pot avea sa fiu apreciat la locul de munca, sa fiu promovat, sa fiu un angajat de succes: sanse minime.

O alta posibilitate este sa consiliez clientii din generozitate; ma bucur sa ofer clientilor ceea ce stiu si le poate folosi.
Motivatia acestei actiuni este ca mi-s dragi clientii, si fiind capabil sa le ofer ceea ce au nevoie, le ofer cu drag.
Cand consiliez din generozitate, impreuna cu efortul (si oboseala aferenta) pe care il fac, primesc o mare bucurie, acea de a fi fost util cuiva, sunt satisfacut, stiu ca a meritat efortul.
In acest caz este o oboseala usoara, placuta, in pace, cu rost.
Simt o stare care imi spune: "esti la locul potrivit, munca ta are rost, viata ta are sens".
Relationand cu clientii, fiind in aceasta stare, consilierea este mult mai eficienta deoarece clientii sunt deschisi sa primeasca indrumarea mea, iar eu sunt deschis sa inteleg bine care este necesitatea si dorinta clientului.
Aceasta stare de utilitate si de rost pe care o simt ajuta foarte mult la comunicarea eficienta dintre mine si client si sa gasim impreuna solutia cea mai buna.

Gasirea acestei solutii optime pentru client face ca toata lumea sa fie fericita: clientul a cumparat produsul cel mai potrivit pentru el, firma a facut vanzare, iar eu mi-am largit orizontul deoarece sunt imbogatit cu experienta clientului si am satisfactia utilitatii, a faptului ca efortul meu are un rost. Acest sentiment il putem avea doar atunci cand cu adevarat sunt castigate toate cele trei parti: clientul, firma, angajatul care a facut vanzarea.

Cum alegi sa fii in viata: generos sau sacrificat?

Pentru a fi generos este necesar sa te pregatesti, sa ai discernamant si sa faci alegeri.
Apoi este necesar sa fii coerent cu aceste alegeri, sa faci efortul de a-ti ordona viata in functie de ele.
Sa fii generos necesita o pregatire complexa dar consecinta este ca iti face viata usoara si frumoasa.

Sa te sacrifici, in schimb, este mai simplu: nu trebuie sa faci nimic, este suficient sa fii distrat, doar astepti uitandu-te la televizor si mancand pop-corn.
Iar momentul in care va trebui sa te supui si sa te sacrifici, va veni cu siguranta.
Sa te sacrifici este simplu dar nu este usor.
Consecinta sacrificiului este o viata grea ... uneori foarte grea.

Cu mentalitatea de sacrificiu n-ai sa ajungi niciodata un angajat de succes,
cu generozitatea - da.
Generozitatea iti da aripi sa lucrezi cu spor si cu rezultate excelente, adica clienti si colegi fericiti, o firma prospera.
Aceasta este una din conditiile fundamentale pentru a fi promovat, pentru a fi un om de succes: sa ai rezultate excelente. Nu este singura conditie dar sigur este una fundamentala, iar despre restul vom vorbi in articolele viitoare.

Desigur ca in viata sunt momente exceptionale cand este necesar sa ne si sacrificam, dar pe termen lung epuizeaza.
Normalitatea unei vieti sanatoase si prospere este generozitatea.

Dar care sunt alegerile si actiunile care au ca rezultat generozitatea?

Iata cateva alegeri, pe care daca le fac suficient de regulat astfel incat sa-mi devina obisnuinta, ma ajuta sa devin o persoana generoasa: recunostinta, "arborele de portocal", dragostea de viata.

1. Recunostinta.

Recunostinta este o alegere, poate cea mai inalta alegere deoarece presupune multa dragoste si multa inteligenta.
In fiecare moment al vietii mele eu am posibilitatea sa aleg sa primesc sau sa refuz ceea ce viata imi ofera deoarece consider ca este bun respectiv rau pentru mine.
Cu adevarat, situatiile pe care le traiesc, persoanele pe care le intalnesc, de-a lungul zilei sunt bune sau sunt rele?
Sunt tentat sa spun ca unele sunt bune altele sunt rele.
Gandindu-ma mai bine, multe din lucrurile pe care le-am catalogat initial a fi rele, ulterior s-au aratat a fi bune.

Este nevoie de multa inteligenta ca mereu, in fiecare lucru care aparent este rau, sa descoperim aspectele pozitive, benefice si astfel sa am deschiderea necesara ca acest bine sa intre in viata mea.
Este un exercitiu, acesta, pe care cu cat il fac mai des, cu atat imi vine mai la indemana. Constientizarea binelui pe care mi-l aduce fiecare eveniment/situatie/persoana aparent negativa, ma pune in conditia sa-l primesc in viata mea, sa ma bucur de el.

Fara consientizare, binele trece pe langa mine, il pierd, raman doar cu situatia neplacuta si cu gandul amar: "viata-i grea!" sau : "viata-i rea, nedreapta!"
In curand, in acest fel, voi avea o predispozitie de suspiciune, de a considera din start viata ca fiind grea si rea si imi voi folosi inteligenta pentru a-mi demonstra acest lucru.
Imi voi folosi toata energia mintii pentru a demonstra rautatea lumii si fara sa vreau, prin asta o voi sustine.
Aceasta este o inteligenta pervertita, pusa in slujba raului si nemultumirii.

Pot face in schimb alegerea unei inteligente iluminate, care cauta binele, evolutia, dragostea in fiecare situatie.
Astfel, in curand voi avea predispozitia de a decoperii lucrurile functionale si benefice, voi avea abilitatea de a descoperii cheita care face sa functioneze lucrurile.
Voi avea o credinta atat de puternica ca aceasta cheita exista, incat indiferent de situatia in care ma voi afla, nu ma voi lasa pana nu o voi gasii.

Aceasta este recunostinta: este obisnuinta de a descoperii lucrurile bune din jurul meu si de a le primi ca pe daruri.
Recunostinta ma ajuta sa cultiv toate celelalte obisnuinte bune, inclusiv generozitatea.
Adica imi da mana sa fiu generos daca am cu ce. Recunostinta ma pune in conditia sa am cu ce sa fiu generos.

2. Arborele de portocal

Arborele de portocal produce fructe in timp ce se dezvolta; productia de portocale face parte din viata lui, din cresterea lui.
Cu cat un arbore de portocal produce mai multe portocale, cu atat creste mai mult si cu cat creste mai mult cu atat este capabil sa produca mai multe portocale.
Atitudinea de "arbore de portocal" este o atitudine sanatoasa, armonioasa, o atitudine pe care o pot sustine pe termen lung, toata viata.
Daca reusesc sa am aceasta atitudine la locul de munca, inseamna ca munca devine dezvoltare personala pentru mine si cu cat ma dezvolt mai mult cu atat sunt mai performant si un profesionist mai bun.

Exista si o alta alegere pe care o pot face la locul de munca: atitudinea de "portocala".
Portocala produce suc de portocale prin stoarcere.
Cu cat o portocala este stoarsa mai mult cu atat este mai fara valoare, mai vlaguita de energie si substanta.
Un angajat este stors atunci cand motivatia lui este una exterioara: pedepse, recompense, aprecieri, noutati.
Aceasta atitudine este nociva pentru angajat; pe termen lung il lasa fara resurse: angajatul devine o coaja de portocala - stors si fara valoare, fara bucuria de a trai, fara raspuns la intrebarea "care este sensul vietii mele?"

Este alegerea fiecaruia dintre noi de a stabili care motivatii au prioritate pentru noi: cele externe, in acest caz alegem sa fim "portocala", sau cele interne - sa muncesc de dragul muncii si de dragul oamenilor pe care ii servesc cu munca mea - in acest caz aleg sa fiu "arbore de portocal".

Aceasta atitudine, de "arbore de portocal" este cea care imi da resursele de a da valoare continuu prin ceea ce fac fara sa ma epuizez, este cea care ma pune in conditia de a fi generos in mod spontan, natural, pentru ca asa mi-e felul.

3. Dragostea de viata

"Dragostea adevarata este o optiune. Dragostea nu este numai un sentiment. Este o alegere, un angajament, o cale de comportament..." (din euforia.tv)

Primul pas in dragostea de viata este dragostea de sine (care creste prin recunostinta si arborele de portocal).
Dragostea de sine este o alegere pe care eu o pot face de dragul vietii care este in mine.
Eu pot alege sa ma respect, sa descopar si sa apreciez toate lucrurile frumoase pe care Dumnezeu mi le-a daruit: talentele mele, gandurile, sentimentele... , pot alege sa am rabdare cu mine, ingaduinta pentru greselile pe care consider ca le-am facut, sa-mi mai acord o sansa, pot alege sa-mi dau curaj. Pot sa aleg sa-mi cultiv gandurile cele mai bune care sa ma sustina, sa-mi dea bucurie, motivatie, dorinta de a-mi trai viata frumos ...
O multime de alegeri minunate pot face din dragoste de sine!
Dragostea de sine ma face sa aleg usor si cu drag ce este mai bun pentru mine: un stil de viata sanatos (mancare, odihna, sport, ...), un anturaj care sa ma sustina, mentori potriviti.
Dragostea de sine este o alegere pe care o fac impotriva sugestiilor de genul: nu sunt capabil, nu merit, nu sunt frumos, corespunzator, nu voi reusi ...
Cand eu aleg sa tin la mine, sa am grija de mine, sa-mi daruiesc tot ce-i mai bun, eu pun bazele unui caracter bun cu care voi avea succes atat in relatiile pe care le voi construi cat si in cariera.

Al doilea pas  in dragostea de viata este atunci cand descopar ca viata pe care o iubesc in mine este aceeasi cu viata din persoana de langa mine si cu viata din mediul care ma inconjoara.
Aceasta descoperire ma face sa iubesc acea persoana si acel mediu ca pe mine insumi.
Este o descoperire fantastica! Imi da libertate si intelegere a oamenilor si a evenimentelor din viata mea.
Cu cat interactiunea cu oamenii si mediul din jurul meu are la baza aceasta dragoste de viata, cu atat mai mult se intareste descoperirea ca viata pe care o iubesc in mine este aceeasi cu viata din afara mea.
"Al doilea pas" nu este un lucru spontan, nu este un lucru care depinde de cineva sau ceva din afara mea.
"Al doilea pas" vine, daca am facut, cel putin partial, primul pas si fac alegerea de a ma deschide la aceasta descoperire: viata pe care o iubesc in mine este aceasi cu viata din afara mea; in consecinta imi vine usor sa o iubesc asa cum ma iubesc pe mine.

In aceste conditii, a fii generos este o consecinta ale acestor alegeri anterioare.
Facand aceste alegeri, generozitatea vine de la sine.
Voi evita astfel sa lucrez, si in general sa-mi traiesc viata, cu spirit de sacrificiu, sa fac ce-si doresc altii iar eu sa ma supun, sa-mi infranez dorintele si visele, sa colaborez la mutilarea mea sufleteasca.
Caracteristica actiunilor mele vor fi generozitatea spontana, bucuria vietii si implinirea ca om.
O viata minunata care merita din plin traita!

Si dragostea de viata nu se termina aici: urmeaza al treilea pas, despre care vom vorbi in curand. Si cine stie cati alti pasi minunati vom mai descoperi dupa aceea.

Tu ce parere ai despre ce ti-am scris?
In care dintre cele doua energii te afli si ce crezi ca poti lua din acest articol pentru a merge pe calea generozitatii?
As fi recunoscator daca ai alege sa impartasesti cu noi experientele tale vis-a-vis de generozitate.
Pentru alte intrebari sau nelamuriri iti stau la dispozitie, lasa-mi un comment si voi cauta sa revin cu feedbackul meu cat mai curand posibil.
Multumesc.

Iluzia separarii dintre viata privata si cea profesionala.

Recent o persoana mi-a spus:
"Pentru mine cand sunt acasa nu vreau sa fac nimic pentru serviciu deoarece este bine ca lucrurile sa fie separate: viata privata sa nu se amestece cu cea de la serviciu".

Este oare posibil sa separ aceste doua aspecte ale vietii noastre?

Oare cand obosesc la serviciu, pot sa ma separ de oboseala si sa ajung acasa odihnit?

Oare nu o iau cu mine?

Daca nu dorm bine noaptea (acasa, in viata mea privata), cum voi fi oare a doua zi la serviciu, ce randament voi avea?
O femeie insarcinata, isi lasa acasa sarcina cand vine la serviciu? Nu o aduce cu ea, cu toate implicatiile pe care le are?

Desigur viata privata este distincta fata de viata profesionala. Fiecare dintre cele doua aspecte are regulile si prioritatile ei. Acesta este aspectul care poate fi confundat cu separarea.

Aspectul privat al vietii este distinct, nu separat de aspectul profesional.

Intre cele doua aspecte ale vietii noastre exista numeroase si puternice legaturi, se influenteaza reciproc. Ele sunt interdependente.
Caracterul, capacitatea de relationare si de comunicare, cei 7 ani de acasa, sanatatea noastra fizica si psihica sunt toate calitati "private" dar care influenteaza decisiv randamentul si calitatea muncii prestate. Aceste calitati tin de alegerile noastre "private", de scopurile, principiile si valorile pe care ni le fixam in viata, ele sunt baza dezvoltarii noastre profesionale.

Cariera mea se bazeaza pe cine sunt.

Cariera, de asemenea influenteaza puternic viata personala: la munca eu castig banii pe care ii folosesc in viata privata, munca ma oboseste, ma motiveaza, imi largeste orizontul, imi da un anumit statut, ...

Pentru a avea o viata implinita este necesar sa investesc cu drag atentie si energie in fiecare aspect al vietii.
Astfel, daca vreau sa am succes in cariera este necesar sa investesc nu doar in aspectele strict tehnice si profesionale dar este bine sa investesc si in mine, ca persoana, sa am grija de sanatatea mea, de mintea mea, de relatiile pe care le cultiv, de capacitatea de exprimare, etc. Toate acestea ma vor ajuta sa am succes in cariera.
Pe de alta parte, daca doresc sa am o viata personala care sa ma satisfaca, libera, in care nu ma simt ingradit de lipsa banilor, in care imi pot permite bucuria de a ajuta pe cine doresc deoarece imi permit, este bine sa acord atentie si dezvoltarii profesionale.

Este ca in povestea "Gaina si ouale de aur".
Ce este mai importanta gaina sau ouale de aur?
Ouale sunt generate de gaina iar valoarea gainii este data de ouale de aur pe care le face.
Gaina si ouale de aur nu sunt separate, sunt distincte si in stransa legatura.
Este important sa facem loc in viata noastra si uneia si celeilalte, sa le apreciem si sa le punem in valoare pe amandoua.

Pentru tine care este relatia dintre viata privata si cea profesionala?
Care este echilibrul pe care l-ai gasit? Ne bucuram sa ni-l impartasesti.

Vrei sa fii un angajat de succes? Fii recunoscator!

Dar sunt atatea lucruri care nu functioneaza cum ar trebui! Cum sa fiu recunoscator pentru treburile prost facute, pentru un salariu insuficient, pentru ca nu sunt apreciat, in schimb este apreciat colegul care este mai putin competent decat mine? Cum sa nu fiu nemultumit cand am sefi incompetenti care nu stiu sa conduca firma, nu stiu sa motiveze si sa conduca oamenii? Am o suta de argumente prin care iti pot demonstra ca e nedrept ce se intampla, ca nu poti fi recunoscator,  ca e normal sa fii nemultumit.

Vrei sa ai succes sau vrei sa ai dreptate si sa-ti argumentezi nemultumirea?

Succesul meu ca angajat nu vine la intamplare. El este consecinta alegerilor constiente pe care le fac. Fiecare moment din viata mea am posibilitatea sa aleg sa-l traiesc in nemultumire si razvratire sau pot alege sa-l traiesc cu recunostinta.

Nemultumirea este o alegere la indemana de facut: am atatea cunostinte in jurul meu care o fac, exista o intreaga industrie de manipulare in masa care imi propune modele de nemultumire si de razvratire, am sute de argumente si exemple care demonstreaza ca teburile merg rau si ca nu pot fi multumit in acest fel.

Recunostinta este o alegere ce necesita efort si inteligenta. nu e la indemana, dar este cea mai gratificanta alegere.
Merita cu varf si indesat efortul!

Merita sa traiesc o viata bogata, frumoasa, in care fiecare lucru care se intampla are sens si valoare.
Si asta se intampla deoarece recunostinta imi deschide mintea.

Acesta este traseul prin care pornind de la recunostinta ajungi la succes: recunostinta deschide mintea.
O minte deschisa este usoara, nu se cramponeaza pe probleme, intelege in profunzime cauzele problemelor, vede conexiunile intre lucruri si astfel gaseste usor solutii. Daca impreuna cu mintea care gaseste usor solutii avem si perseverenta si focalizare astfel incat sa punem in practica ideea pe care o avem, atunci succesul este aproape.

Incearca! sa nu crezi pe nimeni, verifica pe propria piele! Vei stii ca este adevarat doar in momentul in care ai verificat in propria viata. Doar atunci teoria cu recunostinta si succesul devine adevar si realitate pentru tine. Doar atunci vei putea sa traiesti cu hotarare recunostinta iar aceasta te va conduce la succes atat profesional cat si personal.

Iti voi prezenta in continuare o metoda prin care poti testa teoria recunostinta-succes.
Metoda consta in sapte pasi simpli care trebuie facuti cu grija si in ordine:

1. Alege un loc si rezerva-ti un moment doar pentru tine, in care sa nu fii deranjat. Linistea si ochii inchisi pot ajuta la reusita exercitiului. Pregateste o foaie de hartie si ceva de scris langa tine. Exercitiul dureaza circa 5-10 minute.

2. Alege un lucru pentru care ai argumente atat de a fi nemultumit cat si recunoscator. (exmplu: am pierdut autobuzul si voi intarzia la seviciu dar in acest fel m-am intalnit cu o cunostinta foarte draga care imi comunica informatii importante)

3. Focalizeaza-te pe aspectele care te fac sa fii recunoscator. Gandeste-te doar la ele, bucura-te de ele ca si cum doar aceste aspecte ar exista. Savureaza din plin aceasta stare de recunostinta. Fii atent la ce senzatii simti in trupul tau, fii atent unde anume le simti, descrie-le, da-le un nume (exemplu: simt furnicaturi placute in zona pieptului, simt o racoare usoara la tample, etc...).  Este important sa le dai un nume deoarece acest nume este ca o ancora, cu acest nume vei putea accesa usor cu alta ocazie aceasta stare, o vei putea evalua. Fii atent la mintea ta! Cum o simti? Da-i un nume acestei stari (exemplu: usor). Scrie telegrafic ce ai simtit. Fii scurt, nu o lungii. Acest pas poate sa dureze 2-3 minute.

4. Incheie pasul 3 cu o mica pauza de un minut, deschide ochii, ridica-te in picioare.

5. Focalizeaza-te de data asta pe aspectele care te fac sa te simti nemultumit. Gandeste-te doar la ele, ca si cum ele ar fi totul. Fii atent la senzatiile din corp, unde sunt localizate, da-le un nume. Fii atent la minte ! Cum este de data asta? Da-i un nume (exemplu: greoi), scrie.

6. Incheie pasul 5 cu o mica pauza de un minut.

7. Compara cele doua stari. Pronunta cuvantul-ancora de la pasul 3. Cum te simti? Cum iti simti mintea? Pronunta cuvantul ancora de la pasul 5. Fii atent la cum te simti, la cum iti merge (sau nu) mintea. In care stare ai simtit ca mintea este mai usoara, mai isteata, mai prompta sa te serveasca, mai gata de lucru? 

Daca ai avut curajul sa faci acest exercitiu scrie la subsolul acestui articol, la "comentarii" care sunt concluziile tale. Merita sa fim recunoscatori? Ne ajuta recunostinta sa avem o minte mai functionala, sa ne atingem sopurile, sa avem succes ?

Daca ai constientizat importanta recunostintei si doresti mai multe surse care sa te ajute sa o dezvolti te invit sa consulti si pagina "Surse pentru dezvoltare personala si profesionala" din partea dreapta a blogului.
Cauta alte surse, metode care sa te ajute sa fii mai recunoscator. Scrie-ne ce ai gasit!

Portocala sau portocal?

Imagineaza-ti ca e vara, e cald si esti insetat!
Ce poate fi mai bun decat un fresh de portocale? E normal sa ti-l doresti, e normal ca pentru asta sa storci pana la ultima picatura portocala, iar apoi sa arunci cojile.

Intr-o firma care se vrea rentabila, de multe ori rezultatele muncii angajatilor pot fi privite ca freshul de portocale, un nectar intr-atat de gratificant incat antreprenorul, in procesul muncii doreste sa stoarca pana la ultima picatura portocala care a produs acest suc.

Dar ce este aceasta portocala?
Este angajatul?
Sau angajatul este arborele de portocal care ofera fructele minunate din care se face freshul?

Tie ce ti-ar placea sa fii?
Portocala care este stoarsa iar apoi aruncata ca fiind inutila?
Sau portocalul care daruieste din preaplinul sau fructele, ramanand in picioare si crescand cu fiecare noua recolta?
Vrei sa fii stors, folosit, sau vrei sa cresti si sa daruiesti fara sa saracesti?

In mod paradoxal raspunsul nu este evident! Exista foarte multi oameni care doresc sa fie storsi. Exista o intreaga industrie in care unii sunt invatati sa stoarca si ceilalti sunt pacaliti sa creada ca cel mai minunat lucru, cel mai profesional este sa fie storsi.


Noi credem ca este nedemn, atat sa storci o persoana, cat si sa te lasi stors.
Din dorinta de a obtine rezultate financiare cat mai bune persoana este vlaguita de energie, timp, creativitate, potential de crestere si dezvoltare.



Noi credem ca am venit pe acest pamant minunat in aceasta epoca bogata in posibilitati pentru a ne bucura de viata, pentru a ne dezvolta in intelegere, in capacitatea de relationare, in libertate.
Nu suntem aici doar pentru a produce si asta sa ne ocupe tot timpul. sa nu ne mai ramana atentie si energie pentru lucrurile ce sunt cu adevarat importante in viata.
Nu traim pe acest pamant pentru a ne dori sa ne prinda un angajator si sa ne stoarca pana la ultimul strop de energie!

Care sunt metodele de stoarcere cu care au cazut tacit de acord angajatii si angajatorii?
Iata cateva:
- pedeapsa, penalizarea, amenintarea cu desfacerea contractului de munca, avertizare, corectia ... pe de o parte
- promovarea, prime si sporuri pentru munca facuta bine, aprecierea, beneficii ... pe de alta parte
Acestea si multe altele sub denumirea de metode de motivare a angajatilor, sunt de fapt tehnici eficiente de stoarcere, toate au la baza adrenalina.

Cum ar fi daca in loc de portocala, am fi mai degraba un arbore de portocal care daruind nu saraceste, care creste si el si se dezvolta in timp ce produce portocalele?

El nu traieste frustrari de genul:
"munca imi ocupa tot timpul si nu mai am energie pentru dezvoltare, pentru a-mi trai viata" deoarece el isi traieste din plin viata in timp ce produce, el se dezvolta odata cu productia.

Cum ar fi, sa nu lucram sustinuti de adrenalina pedepsei sau a recompensei, a ritmului sau a noutatii, a aprecierii sau a mentinerii unei bune imagini?

Cum ar fi daca am lucra pur si simplu pentru ca ne place munca, pentru ca in munca imi gasesc implinirea si cresterea si dezvoltarea si cunoasterea?
Cum ar fi sa fiu atent la mine si sa-mi dau aceasta demnitate de a lucra fara adrenalina, de a lucra din dragoste fata de mine, fata de persoanele din jurul meu si fata de mediul care ma sustine?

Cum as putea sa lucrez fara adrenalina?

Voi reusi atunci cand ma voi aprecia suficient de mult, cand voi considera ca merit sa investesc in mine toata atentia si dragostea.

Astfel voi investi in sanatatea mea, in inteligenta mea in dezvoltarea abilitatilor mele, a capacitatii de relationare si intelegere.
Voi deveni astfel plin pe dinauntru de energie, sanatate, intelegere si pricepere.
Voi arde de nerabdare sa daruiesc prin munca si efort, din preaplinul meu si celor din jurul meu, iar munca si efortul nu ma va mai secatui de energie ci ma va implini pentru ca darurile primite vor curge pur si simplu mai departe.

Oboseala de dupa munca va fi cu rost, imi va da bucurie, ca atunci cand urcand un munte, ajung in varf obosit dar fericit pentru ca a meritat.
Aceasta oboseala, impreuna cu recompensa bucuriei de dupa, sunt o puternica motivatie sa continui, sa ma reintorc cu drag pe munte, sa cuceresc noi varfuri.

Rezultatele atitudinii "arborelui de portocal" sunt, pe termen mediu si lung, mult mai bogate decat a celui ce intra in jocul "portocalei stoarse" deoarece cu fiecare portocala daruita arborele creste, se dezvolta, iar cu fiecare picatura stoarsa, portocala se devalorizeaza.
Merita atat pentru angajat cat si pentru angajator ca angajatul sa investeasca in el si sa lucreze cu demnitate, sa fie infloritor si sa se dezvolte lucrand.

Ce poti spune despre locul tau actual de munca?
Este o livada sau mai degraba un storcator?
Cresti la locul tau de munca sau te usuci?
Te bucuri la inceputul programului de lucru la fel ca la sfarsitul lui, luni dimineata ca vineri dupaamiaza?
Daca nu cresti si nu te bucuri de munca, schimba-ti munca! Sau poate este suficient sa-ti schimbi atitudinea cu care muncesti! Ceva trebuie sa schimbi pentru ca meriti sa traiesti o viata implinita!

Daca te-ai regasit in unele aspecte prezentate aici, te rog lasa un comentariu la sfarsitul articolului in care sa ne povestesti experienta ta.